Pentru mine fericirea este dragostea. Cu cât mai multă dragoste am în viață, cu atât sunt mai fericită. Pentru a fi fericit, trebuie întâi să te iubești pe tine: cu toate greșelile și trăirile tale, să iubești ceea ce ai. Să înțelegi că fericirea, cât și dragostea sunt o alegere. Astfel, să alegi să oferi dragoste și altora, să iubești. Vrei mai multă dragoste, oferi mai multă dragoste. Oferind, construiești alături de altcineva o fericire comună.
Cine a fost fericit cel puţin o dată, va şti că nu poţi trăi fericirea cu jumătăţi de măsură. Iar să te bucuri pentru fericirea omului drag e frumos şi sincer. Amintirea primului sărut şi a sutelor de după îţi vor spune că nu poţi să te prefaci şi nu poţi să mimezi o atingere. Dacă e atingerea pe care ai aşteptat-o o viaţă. Ceea ce ne face fericiţi nu e o bucată de hârtie şi nici frânturi de satisfacţie. Ne consumăm în căutarea fericirii absolute, fără a înţelege de multe ori că ea are doi ochi, o faţă atât de cunoscută şi nişte mâini care te cuprind exact în momentul în care ţi-e cel mai bine. Sau cel mai rău.
Ne legăm de cuvinte şi nu de oameni. Ne trăim fericirea pe bucăţi şi nu ca un tot întreg. Şi doar când găsim un om, când ne găsim omul nostru înţelegem că fericirea nu e o stare trăită singur sau un egoism nebun. Atunci, fericirea ta e fericirea ei/lui şi fericirea ei/lui e şi fericirea ta. Şi ambii veţi realiza orice, dar orice ca să trăiţi o fericire comună. Atât!
Adu-ți aminte de ultima dată când ai fost fericit/ă cu adevărat! Ai fost singur/singură? În doi fiecare e mai frumos și mai bun.
Păi într-o relație amândoi trebuie să muncească băi nene! Crezi că o să întâlnești fericirea și tu nu mai trebuie să faci nimic pentru asta? Nu, nu o să se întâmple așa ceva niciodată! Pentru fericire e nevoie de curaj și determinare, pentru a reuși să treci de toate obstacolele de la început!
O să simți că ești fericit atunci când întâlnești o persoană în fața căreia te deschizi fără nicio temere, fără să-ți mai fie frică că te vei pierde pe tine. Dimpotrivă, alături de persoana potrivită, care să te accepte pentru ceea ce ești, dintr-o dată devii mai bun, mai încrezător în tine, în adevărata profunzime a încrederii de sine, pentru că de cele mai multe ori, atât bărbatul cât și femeia falsifică puțin încrederea în sine, în speranța că va place celuilalt.
Poate de asta la faza de început, multe relații eșuează, pentru că se taxează foarte aspru pentru fiecare mică greșeala pe care au făcut-o, chiar dacă în restul timpului totul a fost frumos. Cineva mi-a spus odată: "Nu oricine greșește trebuie taxat!". Cei care ajung să fie fericiți în doi, au trecut de mult de faza asta prea radicală a judecații și a taxării, și au ajuns să se înțeleagă, respecte, și sprijine reciproc!
Nu vreau să mă înțelegi greșit, și mie îmi plac mult locurile frumoase, romantice cu atmosferă, dar aș pune pe primul loc persoana de alături. Poți să mergi în cel mai exotic loc de pe pământ, dacă nu ai cu cine să împărtășești experiență trăită, totul nu valorează decât niște imagini. Dar dacă lângă tine e persoana dragă, acestor imagini li se adaugă emoții și sentimente, și priviri seducătoare, care te vor însoți toată viața. Pe tine te privește, ție îți zâmbește, pe tine te ia în brațe.
Chiar dacă drogul dragostei se spune că trece după un timp, concomitent, se formează ceva mai frumos și mai durabil: FERICIREA ÎN DOI! Respectul, încrederea, admirația, provocarea, umorul, acceptarea, tandrețea, afecțiunea, pasiunea, toate aceste reprezintă fundamente serioase pe care se bazează fericirea.
În doi, lucrurile devin mai frumoase și capătă o altă conotație. Masculinul nu e masculin, dacă nu are feminitatea lângă el, tot așa și viceversa. Pentru cei care sunt de părere că e mai bine să fi singur: nu vă mai mințiți!
"Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger." - Victor Hugo
autor: Mariana Gorea
