Ai curajul de a spune ceea ce simti si gandesti

Uneori, adevărul provoacă suferință, știm asta. Însă dacă acesta ajută persoana din fața ta să evolueze și să capete o nouă perspectivă care o maturizează și îi îmbunătățește viața, înseamnă că a meritat.
Pentru a spune ce gândești, ai nevoie de o doză de curaj, de încredere în tine și de autenticitate. Când spui ce gândești, nu mai simți acea nevoie de a-i mulțumi pe cei din jur cu orice preț.
Nu are niciun sens să taci pentru a nu jigni pe cineva, să nu spui nimic pentru a evita criticile sau să te prefaci că un anumit lucru nu te-a supărat, când, de fapt, te-a rănit profund. Când spui ce gândești și ce simți cu voce tare, fără teamă, totul se schimbă. Te simți împăcat cu oamenii din jur și cu viața în sine.
Majoritatea nici măcar nu ne dăm seama cât suntem de frustrați, cât de mult ne e afectată viața de zi cu zi și cât de tare ne afectează relațiile cu cei din jurul nostru, faptul că n-avem curaj să spunem ceea ce simțim, atunci când simțim.

Vă dau doar două exemple, ipotetice, duse la extreme:

Exemplul 1 : Ești foarte îndrăgostit de el/ea. Îl/o visezi atât de intens, încât te trezești instant din somn – și nu ești sigur(ă) că visul ăla n-a fost realitate. Te doare sufletul când vezi c-a fost doar un vis. Ești atât de îndrăgostit(ă), încât îi pui poza ca wallpaper pe ecranul tău. Dar n-ai curaj să-i spui. Te temi de reacție. Te temi că o să te alunge din viața lui/ei. Te temi că imaginea ta în ochii lui/ei o să aibă de suferit. Te temi de orice. N-ai curaj să îl/o suni la 3 dimineața și să-i spui ce simți. Ții în tine, și te macină, și te schimbă – devii alt om. Un om măcinat de o trăire.

Exemplul 2 :  Ai un prieten sau o prietenă care face ceva ce te scoate din sărite. De exemplu, iese în oraș cu un om care te-a călcat în picioare. Totuși, n-ai curaj să-i spui. Te temi de reacția lui/ei, te temi că o să râdă de cât ești de pueril, nu contează, de fapt, de ce – important e că te temi de ceva. Și nu-i spui. Și ții frustrarea aia în tine. Și te macină, și te schimbă.
Dar cel mai trist e când ai mai multe astfel de frustrări. Când ții în tine tot felul de uri și de iubiri pe care n-ai curaj să le spui nimănui. Devii acru și nervos, îți sare țandăra din orice și nimeni nu înțelege ce-i cu tine. Dar sincer, cum să te înțeleagă, dacă tu n-ai curaj să spui nimic?
Și sincer acum, voi vă dați seama câte relații nu s-au întâmplat niciodată pentru că un el sau o ea n-au avut curaj să facă primul pas ? Pe de altă parte, vă dați seama câte prietenii/familii, aparent perfect legate, sunt măcinate din cauza faptului că unul dintre membrii n-are curaj să-i spună celuilalt ce-l apasă ? Aceasta e o atitudine greșită. Toți, și mă includ și eu, care nu spun ce simt atunci când simt, greșesc fundamental. Fie ratează momente unice, fie se complac în prietenii și relații care le fac rău, DOAR pentru că nu au curaj să spună ce au de spus.
Și da, e dificil să-ți asumi niște riscuri. E greu să-i spui că ești îndrăgostit(ă), când te temi că nu va mai dori să vorbească cu tine, și descoperi în felul ăsta că nu te vrea. E greu să-i spui unui prieten “m-a durut c-ai făcut asta”, când te temi că poate nu dă doi bani pe ce te doare pe tine și descoperi în felul ăsta că nu ți-e așa prieten.

Și sincer, dacă nu ai curajul de a spune ceea ce simți și gândești la momentul potrivit, riști să pierzi ceea ce îți dorești și ceea ce iubești cel mai mult, așa că sfatul meu este să spui tot ce te apasă, poate nu v-a fi același feedback-ul primit, dar tu ești împăcat(ă) cu faptul că ai fost în primul rând sincer(ă) cu tine, și mai apoi cu persoana din fața ta.


Cine nu riscă nu câștigă!

autor : Mariana Gorea