AME - O carte preferată de majoritatea cititorilor

BULLYING

Bullying-ul este o problema destul de frecvent întâlnită in rândul  copiilor, mai ales la școala, si poate avea consecințe puternice asupra încrederii de sine, a stimei de sine, afectând nu doar din punct de vedere emoțional, ci si comportamental, viața victimei, cat si a agresorului.
       Studii recent realizate arata ca acei copii care cad victima agresiunii verbale sau fizice, în perioada ciclului gimnazial, tind sa sufere mai frecvent de depresie doi ani mai târziu si adopta mai des comportamente precum consumul de alcool, droguri si tutun, în  clasa a zecea, spre deosebire de elevii care nu sunt victime ale comportamentelor de bullying.

         Victima bullyingului poate fi oricine, băiat sau fetiță, un copil mai mic, slab la învățătură, un copil supraponderal, aparținând unei minorități etnice, religioase sau un copil sărac. Mai nou am întâlnit copii români care s-au întors din străinătate și nu au fost integrați în clasă. Din păcate, orice copil cu o anumită dizabilitate poate fi stigmatizat și hărțuit. Copiii  între 9 și 13 ani au cel mai ridicat risc. Băieții sunt mai la risc de a fi agresori și victime decât fetele. Băieții sunt mult mai probabil să fie agresați fizic, în timp ce fetele să fie agresate verbal sau psihologic. Victimele agresiunii sunt mult mai singure, au dificultăți de adaptare la mediul lor, atât din punct de vedere social, cât și psihologic, au mai multe dificultăți în a-și face prieteni. Agresorii în schimb au mai multe șanse să fumeze, să consume alcool și să fie mai săraci.
     Despre amenințările părinte-profesor se vorbește prea puțin, profesori care sunt intimidați și hărțuiți de părinți cu status social și financiar ridicat, care fac legea în școală și care decid notele propriului copil și implicit politica școlii (pentru că deseori sponsorizează acțiunile școlii). Personal, mă întreb altceva: dacă un profesor care zilnic amenință și induce anxietate unui elev cu ”vezi că te ascult, azi îți dau 4” sau ”la mine o să rămâi corigent, nu treci clasa, îți promit” sau pur și simplu îl jignește cu ”ești prostul clasei, nesimțitule ” nu este o altă formă de agresiune psihologică?
      E frumos ca un liceu să fie onorat cu diplome dar e și mai sănătos să vegheze la protecția și siguranța elevilor.

După părerea mea la școală primim informație și prea puțină educație, că profa de mate ne predă mate și cea de chimie ne predă chimie, că nimeni nu învață și nu susține un copil în dezvoltarea lui psihoemoțională ajutându-l să-și gestioneze impulsurile, reacțiile, comportamentul și gesturile agresive, întristările, traumele și supărările. Cum să știe un copil de 12-16 ani care are o situație tristă acasă să-și exprime în mod pozitiv confuzia și furia dacă nimeni nu îl învață? Adulții înșiși fac greșeli și nu au abilități dezvoltate cu atât mai mult copiii.
      România este pe primul loc în Europa în privința hârțuirii în școli, potrivit unui studiu realizat de Brand Watch. Este o realitate care ne privește pe fiecare dintre noi. Este în datoria noastră să nu închidem ochii la asemenea cazuri și să acționăm.

autor : Ana-Maria Orsa