AME - O carte preferată de majoritatea cititorilor

STRESUL,PROBLEMA ADOLESCENTILOR SI A COPIILOR

Stresul este un răspuns la un eveniment sau condiție la care există o cerere mai mare decât posibilitățile noastre normale de rezolvare.
Stresul este atunci când te simți copleșit sau amenințat de mult mai multe cerințe decât poți face față.
Stresul afectează felul oamenilor de a gândi, acționa și simți.

 Care sunt sursele de stres la copii și adolescenți?
Acestea pot fi multiple și  diferite în funcție de vârstă: școala, relația cu profesorul sau părinții, schimbarea școlii, performanțele școlare impuse de părinte; relația cu colegii, cu prietenii; conflictele cu prietenii; problemele de comunicare în familie; conflicte cu frații; violența în familie; divorțul, situația financiară precară; pierderea locului de muncă a unui părinte; boala fizică sau psihică a unui părinte; abuz fizic, emoțional, sexual; dezastre naturale; cutremur; inundații; durerea, boala, rănile; tratamente medicale; neîncrederea în propria persoană, probleme de imagine corporală; moartea sau pierderea unei persoane dragi.
Care sunt semnele de căutat la un copil supus factorilor de stres: refuzul școlar; frica despre siguranța lor și a părinților; dureri de stomac sau alte dureri; tristețe; grija excesivă despre școală; prieteni, familie, dificultate de relaxare și de somn.

Reacțiile la stres pot fi:
1. pe termen scurt: creșterea ritmului cardiac, dilatarea pupilei, creșterea glicemiei (glucozei în sânge), contracție musculară, încetinirea digestiei, respirație rapidă, paloare tegumentară;
2. pe termen lung: a) somatice: apetit alimentar scăzut, indigestie frecventă, crampe sau spasme musculare, dureri de cap/migrene, stare generală de rău sau oboseală, viroze frecvente; b) cognitive: scăderea capacității de concentrare, pesimism, dificultăți în luarea unor decizii, blocaje în gândire, gânduri de moarte; c) afective: iritabilitate, neîncredere în viitor, izolare socială, sentimentul că este fără valoare, dificultăți de a se distra sau relaxa, instabilitate emoțională, pierderea interesului pentru activități sau persoane preferate anterior; d) comportamentale: plânsul nemotivat, crize de afect, teama de întuneric, suptul degetului, legănatul, refuzul de a dormi singur, performante scăzute la școală, fumatul, consumul de alcool și droguri, tulburări de somn, izolare, comportamente agresive, verbal sau gestual.
Cum pot interveni părinții:
1. punând la dispoziția copilului un cămin sigur, securizat, familiar, consistent și pe care se pot baza;
2. să fie selectivi în alegerea programelor TV pe care le văd copiii, pentru că acestea pot provoca frici sau anxietate;
3. să petreacă destul timp cu copiii și să fie relaxați;
4. să-i încurajeze pe copii să pună întrebări;
5. să încurajeze exprimarea grijilor, fricilor;
6. să-și asculte copilul fără să fie critici;
7. să-i crească copilului stima de sine, sentimentul de auto-împlinire;
8. să încerce să implice copilul în activități pe care știe că le poate face;
9. să folosească încurajarea pozitivă și recompensa în loc de pedeapsă;
10. să-i permită copilului să aleagă și să aibă ceva control în viața lui;
11. să încurajeze activitățile fizice;
12. să-l ajute pe copil să conștientizeze situațiile stresante;
13. să recunoască simptomele stresului;
14. să informeze copilul despre schimbările necesare și anticipate (schimbarea domiciliului);
15. să caute ajutor profesionist sau sfătuire când semnele de stres nu dispar;
16. să vorbească despre situație;
17. copiilor mici li se pot citit povesti potrivite despre tipurile de stres și crearea de diverse jocuri pe teme de stres;
18. părinții pot vorbi despre stres cu copiii mai mari;
19. părinții pot empatiza cu copiii lor;
20. învățarea copiilor despre viață și moarte;
21. eliminarea stresului școlar.
Copiii învață să răspundă la stres din experiența proprie și observând. Cele mai multe situații stresante pentru copii pot părea nesemnificative pentru adulți, pentru că, copiii au puține experiențe anterioare din care să învețe, chiar situațiile care cer o mică schimbare pot afecta sentimentele copilului de securitate și siguranță.

autor : Ana-Maria Orsa