Stresul este un răspuns la un eveniment sau condiție la care există o cerere mai mare decât posibilitățile noastre normale de rezolvare.
Stresul este atunci când te simți copleșit sau amenințat de mult mai multe cerințe decât poți face față.
Stresul afectează felul oamenilor de a gândi, acționa și simți.
Care
sunt sursele de stres la copii și adolescenți?
Acestea pot fi multiple și diferite în funcție de vârstă: școala, relația
cu profesorul sau părinții, schimbarea școlii, performanțele școlare impuse de
părinte; relația cu colegii, cu prietenii; conflictele cu prietenii; problemele
de comunicare în familie; conflicte cu frații; violența în familie; divorțul, situația
financiară precară; pierderea locului de muncă a unui părinte; boala fizică sau
psihică a unui părinte; abuz fizic, emoțional, sexual; dezastre naturale;
cutremur; inundații; durerea, boala, rănile; tratamente medicale; neîncrederea
în propria persoană, probleme de imagine corporală; moartea sau pierderea unei
persoane dragi.
Care sunt semnele de căutat la un copil supus
factorilor de stres: refuzul școlar; frica despre siguranța lor și a părinților;
dureri de stomac sau alte dureri; tristețe; grija excesivă despre școală;
prieteni, familie, dificultate de relaxare și de somn.
Reacțiile
la stres pot fi:
1. pe termen scurt: creșterea ritmului
cardiac, dilatarea pupilei, creșterea glicemiei (glucozei în sânge), contracție
musculară, încetinirea digestiei, respirație rapidă, paloare tegumentară;
2. pe termen lung: a) somatice: apetit
alimentar scăzut, indigestie frecventă, crampe sau spasme musculare, dureri de
cap/migrene, stare generală de rău sau oboseală, viroze frecvente; b)
cognitive: scăderea capacității de concentrare, pesimism, dificultăți în luarea
unor decizii, blocaje în gândire, gânduri de moarte; c) afective:
iritabilitate, neîncredere în viitor, izolare socială, sentimentul că este fără
valoare, dificultăți de a se distra sau relaxa, instabilitate emoțională,
pierderea interesului pentru activități sau persoane preferate anterior; d)
comportamentale: plânsul nemotivat, crize de afect, teama de întuneric, suptul
degetului, legănatul, refuzul de a dormi singur, performante scăzute la școală,
fumatul, consumul de alcool și droguri, tulburări de somn, izolare,
comportamente agresive, verbal sau gestual.
Cum pot
interveni părinții:
1. punând la dispoziția copilului un cămin
sigur, securizat, familiar, consistent și pe care se pot baza;
2. să fie selectivi în alegerea programelor TV
pe care le văd copiii, pentru că acestea pot provoca frici sau anxietate;
3. să petreacă destul timp cu copiii și să fie
relaxați;
4. să-i încurajeze pe copii să pună întrebări;
5. să încurajeze exprimarea grijilor,
fricilor;
6. să-și asculte copilul fără să fie critici;
7. să-i crească copilului stima de sine,
sentimentul de auto-împlinire;
8. să încerce să implice copilul în activități
pe care știe că le poate face;
9. să folosească încurajarea pozitivă și
recompensa în loc de pedeapsă;
10. să-i permită copilului să aleagă și să
aibă ceva control în viața lui;
11. să încurajeze activitățile fizice;
12. să-l ajute pe copil să conștientizeze situațiile
stresante;
13. să recunoască simptomele stresului;
14. să informeze copilul despre schimbările
necesare și anticipate (schimbarea domiciliului);
15. să caute ajutor profesionist sau sfătuire
când semnele de stres nu dispar;
16. să vorbească despre situație;
17. copiilor mici li se pot citit povesti
potrivite despre tipurile de stres și crearea de diverse jocuri pe teme de
stres;
18. părinții pot vorbi despre stres cu copiii
mai mari;
19. părinții pot empatiza cu copiii lor;
20. învățarea copiilor despre viață și moarte;
21. eliminarea stresului școlar.
Copiii învață să răspundă la stres din experiența proprie și observând. Cele mai multe situații stresante pentru copii pot părea nesemnificative pentru adulți, pentru că, copiii au puține experiențe anterioare din care să învețe, chiar situațiile care cer o mică schimbare pot afecta sentimentele copilului de securitate și siguranță.
autor : Ana-Maria Orsa
