AME - O carte preferată de majoritatea cititorilor

Diferentele dintre generatii

Diferențele dintre generații : un fenomen care nu ține cont de zone geografice, căci el se întâlnește pretutindeni. Acesta apare cel mai des sintetizat în “pe vremea mea…” – spus cu nostalgie și regret, sau în “tineretul din ziua de azi!”- spus  pe ton de reproș sau disprețuitor. Căci cel mai des generația anterioară se simte superioară celei din prezent.
Reproșurile apar de ambele părți, dar realitatea este că mai degrabă acest conflict este pornit și întreținut de către adulți, deși și ei la rândul lor au fost “denigrați” de către părinți sau bunici, de generația anterioară.

Dar ce ni se reproșează noua adolescenților, dar și tinerilor de către generația anterioară?Ei bine, dar ce nu ni se reproșează?! În linii mari același lucruri pe care li se reproșau și lor:
- faptul că nu mai învățăm cum se învața “pe vremuri”;
- că avem preocupări superficiale;
- că suntem prea excentrici sau chiar vulgari în îmbrăcăminte/machiaj/comportament;
- că nu avem respect pentru cei vârstnici;
- că “nu ne știm distra”;
- că pierdem timpul cu tehnologia

Suntem acuzați că pierdem prea mult timp cu internetul, dar și lor li se reproșa că se uitau prea mult la televizor. Ni se reproșează că ne îmbrăcăm ciudat și aiurea, dar și ei erau văzuți ca deplasați cu ținutele lor de “metaliști” sau “depechari”, și că erau prea scurte fustele sau prea strâmți pantalonii, că nu ne știm distra și că discotecile și cluburile noastre nu se compară cu seratele și ceaiurile dansante ale părinților sau bunicilor noștri!
Însă, dacă privim asta și din perspectiva unui adult, ne-am da seama că și noi, adolescenții, le reproșăm "generației mature", adică părinților noștri următoarele lucruri:
- că nu ne înțeleg;
- că nu sunt “open-minded”, că sunt prea închistați(încuiați);
- că au impresia că le știu pe toate;
- că nu sunt așa “cool” ca noi

Dar într-adevăr sunt atât de mari diferențele dintre generații?Ei bine, greu de răspuns. Într-un fel da, într-un fel nu. În linii mari, oamenii continuă să fie la fel, indiferent de generație, vor să-și afirme personalitatea, se simt neînțeleși, se-ndrăgostesc, își pun întrebări. Poate ca într-adevăr noi adolescenții pierdem prea mult timp pe net, mai ales pe rețele de socializare, dar dacă acestea ar fi existat și pe vremea părinților și bunicilor noștri, oare câți dintre ei nu ar fi căzut în aceeași capcană?
Poate că mulți dintre noi adolescenții suntem agramați și nu citim, dar o parte din vină o poartă și părinții și profesorii, care nu am reușit să ne deschidă gustul spre lectură și spre scrierea corectă.

Cea mai mare prostie pe care toți o facem, iar aici mă includ și eu, este aceea a generalizării. Nu toți din generația anterioară erau mari iubitori de carte, plini de cultură generală și bune maniere, așa cum se zice, la fel cum nu toți dintre noi suntem nepoliticoși, vicioșo, superficiali, fără tragere de inimă spre învățătură. În fiecare generație există tocilarii, fetele populare, “enciclopediile pe două picioare”, timizii, tupeiștii, copiii de bani-gata și copiii din familii modeste.

Prăpastia dintre noi, tinerii din ziua de astăzi şi părinţii noștri este generată, în bună măsură, de faptul că noi nu am cunoscut regimul comunist. Nu am cunoscut lipsa libertăţii de exprimare, de cultură şi chiar de bunuri, pe care le considerăm ca obligatorii pentru dezvoltarea noastră. Înţelegem cu greu faptul că, pe vremea părinţilor noștri, a avea acces la o carieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri. Cei care au simţit pe pielea lor regimul comunist susţin că tinerii nu înţeleg aşa cum se cuvine libertatea de care se bucură.
Aparent, lucrurile sunt simple. Fiecare generaţie vrea să fie respectată. Iar pentru a obţine respectul, fiecare tabără duce o "bătălie crâncenă". De o parte a baricadei ne situăm noi, adolescenții, care considerăm că trebuie să ne impunem punctul de vedere.

Părinţii, care au experienţă de viaţă, vor, printre altele, ca fiicele şi fiii lor să nu repete greşelile pe care le-au făcut şi ei în tinereţe. Însă problema este că nu întotdeauna adulţii găsesc modalitatea potrivită pentru a le explica tinerilor de ce adoptă o astfel de atitudine. Cred că numai prin faptul că ei sunt părinţii, trebuie să fie ascultaţi. Un astfel de comportament naşte revoltă în rândul tinerei generaţii, care susţin că au dreptul să se exprime liber.
Dacă atunci când ajung la vârsta adolescenţei, copiii îşi consideră părinţii prieteni, conflictul dintre generaţii este ca şi rezolvat. Pe scurt, încurajarea constructivă a copiilor, în toate formele ei, este cheia dezamorsării conflictului dintre generaţii.

"Vom face-o lume nouă!"
Spunea un tinerel,
Bătrânul: "Bravo vouă,
Şi noi ziceam la fel!"
Nicolae Muntean

autor : Mariana Gorea