AME - O carte preferată de majoritatea cititorilor

Craciunul: Inainte

Crăciunul este emoție. Crăciunul este iubire, armonie, fericire și blândețe. Crăciunul este o împletire a celor mai frumoase și pure sentimente, locul în care se întâlnesc și revin la viață cele mai emoționante amintiri.
Crăciunul a fost dintotdeauna sărbătoarea fericirii. Brad împodobit, zăpadă, luminițe, cadouri aduse de Moș Crăciun...
Cu mulți ani în urmă, Crăciunul nu însemna neapărat cadouri scumpe, nici decoraţii stradale sclipitoare, nici festinuri exagerate, nici vacanţe la schi, ci doar un brad împodobit cu lumâmărele şi globuleţe, colinde adevărate, nu contrafăcute şi multă, multă emoţie.
Moș Crăciun s-ar fi numit Moș Gerilă. Un nume care poate sună haios, dar așa era înainte.
Știți supermarketurile care gem de lume începând cu două săptămâni înainte de Crăciun? Coșurile alea pline ochi cu cele cuvenite pentru masa de Crăciun? Ei bine, nimic din toate astea nu exista pe vremea aia. Prin urmare, fiecare făcea rost cum putea de cele cuvenite. Și, de cele mai multe ori, nu putea.
Banane? Cele mai mari șanse erau să treacă și Crăciunul, și Revelionul, și Paștele Cailor, și să nu le vezi cum arată. Dacă erai extrem de norocos, făceai rost de niște banane amărâte, verzi de ți se strepezeau dinții doar când le miroseai.
Portocale? D-astea se mai găseau. Partea proastă e că se terminau în maximum juma’ de oră după ce băgau la alimentară.
Sarmale? Piftie? Friptură? Hmm, dacă nu erai printre norocoșii care aveau o pilă pe undeva pe unde măcar se mai auzise că pe planeta asta există și un aliment numit „carne”, n-aveai nicio șansă să vezi sarmale pe masa de Crăciun. Dap, porcii cărați în portbagajele mașinilor, pe ascuns, nu sunt o legendă, au existat real. Doar că, dacă nu cunoșteai pe cine trebuie, nu aveai de unde să iei porcii ăia. Și, în general, nu aveai de unde să iei nimic ce semăna a carne, fie ea de pui sau vită .
Cozonaci? Sigur că da. Cu condiția să fi fost suficient de prevăzător și să-ți păstrezi neatinse rațiile de făină, ouă, unt și zahăr încă de prin septembrie-octombrie. Cât despre nucă, rahat sau cacao, stai liniștit, n-aveai ce să pătrezi pentru că nu se găseau.

Orice alt fel de dulciuri? Nu, nu se găsea nimic care să semene măcar a ciocolată, bomboane, prăjituri, sau orice altceva ce azi se consumă în cantități impresionante.
Ar trenui să fim mult mai recunoscători pentru ceea ce avem acum, și pentru ceea ce înseamnă Crăciunul pentru noi. Pentru că pe vremuri, ceilalți nu aveau nimic din ceea ce avem noi acum, și nici nu îndrăzneau să viseze la așa ceva.

“Dacă aş fi fost filosof aş fi scris o filosofie a jucăriilor, demonstrând că, în viaţă, nimic nu trebuie luat în serios, şi că ziua de Crăciun petrecută în compania copiilor este una dintre puţinele ocazii în care oamenii trăiesc cu adevărat din plin.” Robert Lynd

autor: Mariana Gorea