AME - O carte preferată de majoritatea cititorilor

Tracul sau frica de a vorbi în public la adolescenti

Îți mai aduci aminte cum te simți când te scoate profesoara la tablă? Îți mai aduci aminte cum îți simți inima gata să iasă din piept, vocea tremurândă și gâtul uscat de fiecare dată când trebuie să îți spui lecția în timp ce 30 de perechi de ochi ațintiți asupra ta așteaptă să vadă cât de bine te descurci? Să te mai întreb oare de senzația de leșin pe care o simți când tu știi că ai învățat lecția dar cumva, în fața clasei, creierul tău refuză să îți trimită semnalele corecte și toată informația dispare ca prin magie?

Teama de a vorbi în public (tracul) este prezentă în doze mai mari sau mai mici în fiecare dintre noi. În timp ce unii reuşesc să-şi înfrângă această fobie după mai multe apariţii publice reuşite, alţii sunt mai reţinuţi şi găsesc orice scuză pentru a evita acel moment ce le provoacă emoţii puternice.
Am primit de foarte multe ori următoarele întrebări:"Cum te simți atunci când ești pe scenă”?, "Cum te simți când trebuie să spui ceva în public, emoționată sau calmă?", "De câte secunde sau minute ai nevoie până să înceapă emoțiile în fața publicului?"

Cred că printre cele mai enervante frici ale mele s-a numărat frica de a vorbi în public.  Am fost tot timpul conștientă că nu am de ce să mă tem, dar cel mai mult mă enerva că de fiecare dată când trebuia să vorbesc în fața unor oameni, apărea inevitabil următoarea situație: pulsul o lua razna, obrajii mi se colorau și vocea se pierdea. Până m-am enervat…
Mi-am dat seama acum un an că mă las condusă de frici, că ele mă opresc să experimentez, să mă avânt și mai ales să am încredere totală în mine. Așa că, de anul trecut mi-am promis că voi începe să le depășesc. Ca să trec odată peste frica de a vorbi în public, mi-am promis să fac fix asta…să vorbesc în public. Așa că de când am început "munca" la Gașca Din Liceu, s-a dus și teama mea de a vorbi deschis în public.
De ce ne e frică să vorbim în public?
De public!😉Mai exact, nu ne e frică că ne vor fugări prin sală, dar ne e teribil de frică că vom fi judecați, că nu ne vom putea ridica la nivelul așteptărilor lor, ba chiar mai mult decât atât, că nu ne vom putea ridica la nivelul așteptărilor noastre.
Indiferent de vârstă, funcție, experiență, domeniu, tema, toți avem la dispoziție 3 unelte de care ne vom folosi:
- Emoțiile : E normal să ai emoții, dar e bine să le folosești în avantajul tău și să nu le lași să te dărâme. E ceea ce auzi de multe ori –  “emoții constructive” și ți se pare că unii vorbesc din cărți, căci emoțiile pe care le-ai simțit tu numai constructive nu au fost.😉
- Vocea : Este extrem de importantă într-un discurs. Vocea este ca arcușul pe coardele unei viori. Va scoate muzică sau îți va da fiori pe șira spinării.
- Limbajul corpului : Îți trădează starea interioară.  Atunci când te simți nesigur pe tine, tinzi să ai o poziție a corpului închisă. Ca să îți schimbi starea de nesiguranță, petrece câteva minute înainte de a ține un discurs într-o poziție de putere.

"Ţine minte că a avea curaj înseamnă a face tocmai ceea ce te sperie şi că nu există curaj decât dacă ţi-a fost (sau îţi mai este) frică."
Colin Turner

autor: Mariana Gorea