- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Iubirea necondiţionată nu înseamnă să oferim totul sau să facem totul pentru cei la care ţinem. Şi mă refer la absolut toate tipurile de relaţii: parentale, romantice, de prietenie , etc.
A iubi necondiţionat înseamnă “în orice condiţii”, cum se spune și la cununie : “la bine şi la greu, în vremuri de bucurie dar şi de suferinţă şi boală, în abundenţă sau în sărăcie …” dar nu înseamnă “indiferent de cum te comporţi tu sau de ce îmi faci tu mie”! “ Te iubesc chiar dacă mă răneşti “ nu cred că e parte din niciun jurământ.
Pe de altă parte, “la bine şi la rău” include şi greşeli, stupidităţi, prostii făcute de oricare dintre parteneri şi care , e drept, pot fi destul de provocatoare. Acceptarea şi înţelegerea defectelor umane, a iritărilor şi frustrărilor inerente într-o relaţie ţine şi de iubire dar şi de cât de confortabili suntem cu compromisul sau de ce considerăm a fi limita “negociabilului” în relaţia noastră.
A renunţa la propriile graniţe, la spaţiul nostru personal, şi a permite abuzul de orice fel nu face parte din ceea ce înseamnă iubirea necondiţionată. Aduce mai degrabă frică: frica de a nu fi părăsit dacă nu respecţi cerinţele celuilalt, frica de singurătate şi frica de … neiubire. A nu fi iubit echivalează în mintea noastră, uneori, cu “nu merit să fiu iubit” sau “nu sunt în stare să fac pe cineva să ma iubească”, sau “sunt o persoană rea/ respingătoare/ neatractivă”.
E posibil ca partenerul să spună sau să facă lucruri care nu ne sunt pe plac sau ne rănesc, dar dacă nu considerăm că e ceva capital, de neacceptat, atunci e nevoie să aplicăm dictonul: ”urăşte păcatul, iubeşte păcătosul”, însemnând că putem vedea dincolo de fapta sa. Nu o aprobăm, nu suntem de acord cu ea, explicăm că ne-a rănit, dar ne arătăm dispuşi să iertăm pentru că nu vrem să permitem unor astfel de lucruri să interfereze cu iubirea noastră.
Te întrebi care este diferența dintre iubirea necondiționată și iubirea așa cum știai până acum, cu ce vine prima în plus? Păi…pe scurt, iubirea necondiționată vine cu totul! Oamenii trăiesc zi de zi în absența iubirii și asta se vede tot mai mult în jurul nostru. Răutate, invidie, ură și cel mai des, opusul iubirii, FRICA!
Dacă ceea ce îți dorești cu adevărat este să ai parte de dragostea necondiționată, atunci va fi necesar să înveți cum să crești această iubire împreună cu partenerul tău, să vă luați angajamentul de a crea rădăcini puternice iubirii voastre, astfel încât să poată dura, iar atunci când simțiți că pasiunea nu se mai simte la aceeași intensitate ca la început, să fiți amândoi conștienți de acest lucru și să găsiți modalități prin care să treceți peste această etapă.
Modalități prin care dragostea necondiționată te ajută să crești și consolidează cele mai bune relații?
● În cele mai bune relații, se oferă constant libertate ambilor parteneri. Micul secret care ajută la consolidarea dragostei necondiționate este să oferi partenerului dreptul de a fi autentic, de a fi el însuși (Bineînțeles, mai întâi este necesar ca și el să își ofere acest drept). Însă, dacă nu ești de acord sau nu îți place în mod special ceea ce face sau spune partenerul tau, nu trebuie să te enervezi și să pui capăt relației doar pentru că uneori nu sunteți pe aceeași lungime de undă. Nu trebuie să iei nimic personal și ar trebui să te gândești că toți am avut un drum propriu al vieții și am întâmpinat uneori situații similare sau diferite, așa că este perfect normal să nu vă puneți de acord de fiecare dată. Puteți să vă ascultați și să alegeți ceea ce este mai bun din micile neînțelegeri.
●Partenerii aleg ce fel de persoană vor să fie, dar și când . În mod normal, dragostea necondiționată înseamnă să îți accepți partenerul exact așa cum este, rău sau bun, dar nu varianta pe care tu ți-ai creat-o deja în mintea ta și mai ales, să vrei să îl modelezi astfel încât să se încadreze în tiparul tău iluzoriu. Aceasta înseamnă să îi accepți sentimentele, percepțiile, experiențele și punctele de vedere, să îi oferi libertatea de exprimare, fără a se simți nevoit de a se justifica pentru ele. Până la urmă, este inclus respectul pe care îl ai pentru partenerul tau, dar și pentru propria persoană. Toți ne dorim să fim acceptați, apreciați și iubiți exact pentru ceea ce suntem.
●Dragostea necondiționată presupune înțelegerea diferenței dintre sentimente și realitate. Dragostea necondiționată redă abilitatea de a fi martor la tristețea, nebunia, rușina sau vinovăția partenerului și totuși să rămâi conștient și de latura frumoasă a acestuia. Priviți-vă cu atenție partenerul și alegeți să vedeți dincolo de unele trăsături de personalitate care se nasc uneori dintr-o lipsă de controlare sau conștientizare a emoțiilor și focusează-te și pe latura lui bună, încearcă să înțelegi de ce a ajuns să reacționeze astfel și să discutați despre asta. Atunci când alegem să vedem partea bună a partenerului în situațiile neplăcute, reușim să aducem și această parte a noastra la suprafață, iar din acest punct vine și capacitatea unei iubiri necondiționate.
●Partenerii din cuplu realizează valoarea momentului prezent și gândesc înainte de a vorbi. Cum ar fi dacă ați lua o pauză pentru un moment, doar pentru a vă concentra la momentul prezent, pentru a vă simți bătăile inimilor, atingerea palmelor și pentru a vă conecta unul cu celălalt cu adevărat înainte de a spune ceva sau de a acționa automat? Dacă alegeți să vă cunoașteți cu adevărat de la început și să vă conectați, după aceea orice problemă, oricât de dificilă ar părea, o veți putea rezolva . Este atât de simplu și este ceva atât de natural, însă este nevoie de timp și să vă doriți amândoi o astfel de conexiune.
●Ambii parteneri înțeleg că este necesar să existe un spațiu între noi' și eu'. Intimitatea este esențială pentru o relație sănătoasă, spre deosebire de atașamentul excesiv . În mod paradoxal, bucuria de a fi într-o relație este redată de necesitatea unui timp petrecut fără compania partenerului . Dragostea, în adevăratul sens al cuvântului, nu cunoaște crearea dependenței de prezența constantă a partenerului . Aceasta necesitate de a fi conectat tot timpul cu partenerul rezultă din frică, nu din iubire. Iubirea este singura trăire care poate transcende spațiul și timpul, așa că partenerii, care sunt cu adevărat îndrăgostiți, sunt conștienți de intensitatea iubirii lor și nu simt frica de a se pierde unul pe altul, alegând să își ofere și timp pe care să îl petreacă singuri sau cu prietenii.
"Iubirea necondiţionată este cel mai mare dar dintre toate." - Sylvia Massara
autor: Mariana Gorea
A iubi necondiţionat înseamnă “în orice condiţii”, cum se spune și la cununie : “la bine şi la greu, în vremuri de bucurie dar şi de suferinţă şi boală, în abundenţă sau în sărăcie …” dar nu înseamnă “indiferent de cum te comporţi tu sau de ce îmi faci tu mie”! “ Te iubesc chiar dacă mă răneşti “ nu cred că e parte din niciun jurământ.
Pe de altă parte, “la bine şi la rău” include şi greşeli, stupidităţi, prostii făcute de oricare dintre parteneri şi care , e drept, pot fi destul de provocatoare. Acceptarea şi înţelegerea defectelor umane, a iritărilor şi frustrărilor inerente într-o relaţie ţine şi de iubire dar şi de cât de confortabili suntem cu compromisul sau de ce considerăm a fi limita “negociabilului” în relaţia noastră.
A renunţa la propriile graniţe, la spaţiul nostru personal, şi a permite abuzul de orice fel nu face parte din ceea ce înseamnă iubirea necondiţionată. Aduce mai degrabă frică: frica de a nu fi părăsit dacă nu respecţi cerinţele celuilalt, frica de singurătate şi frica de … neiubire. A nu fi iubit echivalează în mintea noastră, uneori, cu “nu merit să fiu iubit” sau “nu sunt în stare să fac pe cineva să ma iubească”, sau “sunt o persoană rea/ respingătoare/ neatractivă”.
E posibil ca partenerul să spună sau să facă lucruri care nu ne sunt pe plac sau ne rănesc, dar dacă nu considerăm că e ceva capital, de neacceptat, atunci e nevoie să aplicăm dictonul: ”urăşte păcatul, iubeşte păcătosul”, însemnând că putem vedea dincolo de fapta sa. Nu o aprobăm, nu suntem de acord cu ea, explicăm că ne-a rănit, dar ne arătăm dispuşi să iertăm pentru că nu vrem să permitem unor astfel de lucruri să interfereze cu iubirea noastră.
Te întrebi care este diferența dintre iubirea necondiționată și iubirea așa cum știai până acum, cu ce vine prima în plus? Păi…pe scurt, iubirea necondiționată vine cu totul! Oamenii trăiesc zi de zi în absența iubirii și asta se vede tot mai mult în jurul nostru. Răutate, invidie, ură și cel mai des, opusul iubirii, FRICA!
Dacă ceea ce îți dorești cu adevărat este să ai parte de dragostea necondiționată, atunci va fi necesar să înveți cum să crești această iubire împreună cu partenerul tău, să vă luați angajamentul de a crea rădăcini puternice iubirii voastre, astfel încât să poată dura, iar atunci când simțiți că pasiunea nu se mai simte la aceeași intensitate ca la început, să fiți amândoi conștienți de acest lucru și să găsiți modalități prin care să treceți peste această etapă.
Modalități prin care dragostea necondiționată te ajută să crești și consolidează cele mai bune relații?
● În cele mai bune relații, se oferă constant libertate ambilor parteneri. Micul secret care ajută la consolidarea dragostei necondiționate este să oferi partenerului dreptul de a fi autentic, de a fi el însuși (Bineînțeles, mai întâi este necesar ca și el să își ofere acest drept). Însă, dacă nu ești de acord sau nu îți place în mod special ceea ce face sau spune partenerul tau, nu trebuie să te enervezi și să pui capăt relației doar pentru că uneori nu sunteți pe aceeași lungime de undă. Nu trebuie să iei nimic personal și ar trebui să te gândești că toți am avut un drum propriu al vieții și am întâmpinat uneori situații similare sau diferite, așa că este perfect normal să nu vă puneți de acord de fiecare dată. Puteți să vă ascultați și să alegeți ceea ce este mai bun din micile neînțelegeri.
●Partenerii aleg ce fel de persoană vor să fie, dar și când . În mod normal, dragostea necondiționată înseamnă să îți accepți partenerul exact așa cum este, rău sau bun, dar nu varianta pe care tu ți-ai creat-o deja în mintea ta și mai ales, să vrei să îl modelezi astfel încât să se încadreze în tiparul tău iluzoriu. Aceasta înseamnă să îi accepți sentimentele, percepțiile, experiențele și punctele de vedere, să îi oferi libertatea de exprimare, fără a se simți nevoit de a se justifica pentru ele. Până la urmă, este inclus respectul pe care îl ai pentru partenerul tau, dar și pentru propria persoană. Toți ne dorim să fim acceptați, apreciați și iubiți exact pentru ceea ce suntem.
●Dragostea necondiționată presupune înțelegerea diferenței dintre sentimente și realitate. Dragostea necondiționată redă abilitatea de a fi martor la tristețea, nebunia, rușina sau vinovăția partenerului și totuși să rămâi conștient și de latura frumoasă a acestuia. Priviți-vă cu atenție partenerul și alegeți să vedeți dincolo de unele trăsături de personalitate care se nasc uneori dintr-o lipsă de controlare sau conștientizare a emoțiilor și focusează-te și pe latura lui bună, încearcă să înțelegi de ce a ajuns să reacționeze astfel și să discutați despre asta. Atunci când alegem să vedem partea bună a partenerului în situațiile neplăcute, reușim să aducem și această parte a noastra la suprafață, iar din acest punct vine și capacitatea unei iubiri necondiționate.
●Partenerii din cuplu realizează valoarea momentului prezent și gândesc înainte de a vorbi. Cum ar fi dacă ați lua o pauză pentru un moment, doar pentru a vă concentra la momentul prezent, pentru a vă simți bătăile inimilor, atingerea palmelor și pentru a vă conecta unul cu celălalt cu adevărat înainte de a spune ceva sau de a acționa automat? Dacă alegeți să vă cunoașteți cu adevărat de la început și să vă conectați, după aceea orice problemă, oricât de dificilă ar părea, o veți putea rezolva . Este atât de simplu și este ceva atât de natural, însă este nevoie de timp și să vă doriți amândoi o astfel de conexiune.
●Ambii parteneri înțeleg că este necesar să existe un spațiu între noi' și eu'. Intimitatea este esențială pentru o relație sănătoasă, spre deosebire de atașamentul excesiv . În mod paradoxal, bucuria de a fi într-o relație este redată de necesitatea unui timp petrecut fără compania partenerului . Dragostea, în adevăratul sens al cuvântului, nu cunoaște crearea dependenței de prezența constantă a partenerului . Aceasta necesitate de a fi conectat tot timpul cu partenerul rezultă din frică, nu din iubire. Iubirea este singura trăire care poate transcende spațiul și timpul, așa că partenerii, care sunt cu adevărat îndrăgostiți, sunt conștienți de intensitatea iubirii lor și nu simt frica de a se pierde unul pe altul, alegând să își ofere și timp pe care să îl petreacă singuri sau cu prietenii.
"Iubirea necondiţionată este cel mai mare dar dintre toate." - Sylvia Massara
autor: Mariana Gorea
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații