Din martie pana în momentul prezent, lumea pe care o știam noi ca fiind una normală s-a preschimbat într-una mai puțin obișnuită. Probabil dacă la începutul anului ar fi spus cineva că o pandemie ne va afecta viața anul acesta, am fi zâmbit ironic cu gândul că așa ceva nu ni se poate întâmpla. Ciudat este că viața are felurile ei de a ne spune "niciodată să nu spui niciodată", iar în decurs de câteva luni de la stingerea artificiilor, pe când ecourile încă mai spuneau "La mulți ani, 2020!", viața ne-a arătat că normalul poate fi redefinit. Și nu neapărat într-un mod progresiv. Pe durata lunilor de carantină și izolare, oamenii au fost reduși la simplitate.
Casa a devenit centrul activităților noastre, televizorul un refugiu și un dușman în același timp, drumul baie-bucătărie-dormitor a devenit ruta principală de circulație (congestionată sau nu, depinde de numărul de locatari), balconul oaza noastră de aer proaspat, iar drumul spre Lidl pentru cumpărături s-a transformat într-o aventură sau cel puțin un concediu. Din toată ecuația aceasta, probabil cățeii și pisicile, sau animalele de companie laolaltă, au fost cele mai câștigate. Lăsând gluma la o parte, izolarea a afectat multe vieți, evident în bine și în rău.
Nu ne concentram pe adulți, căci știm ca atenția toată s-a îndreptat spre greutățile lor financiare și administrative (cum să mergi la serviciu, să ai grijă de copil, să te asiguri că știe să intre pe Teams pentru ora de matematică și să gătești și o cina bună, dacă te afli printre cei care nu și-au umplut cămara cu conserve) .
Să ne întoarcem privirea spre viitorii adulți, spre adolescenții de azi care au experimentat pandemia într-un moment în care libertatea trebuia sa aibă un gust și mai dulce. Ieșirile în oraș, orele petrecute pe terase, în cinematografe, în parcuri și la școală s-au transformat într-un vis îndepărtat. După cum am spus, normalitatea s-a redefinit, iar normalul, "obișnuitul" a devenit ceva greu accesibil. Am întrebat câțiva elevi despre cum s-au raportat la izolare iar răspunsurile lor mi-au dat de gândit. Carantina nu li s-a părut neapărat cel mai teribil lucru.
Da, au suferit ca nu se pot întâlni, au suferit că orele online au fost ciudate, că nu se pot plimba unde și când vor ei,dar mulți dintre ei au recunoscut cu sinceritate că le-a plăcut enorm. Chiar dacă multe dintre lucrurile lor preferat le-au fost puse sub interdicție, puterea lor de adaptare a făcut diferența. Mulți au admis ca și-au petrecut timpul jucându-se clasicele jocuri online (Fortnite, Minecraft??) și că timpul petrecut într-o realitate virtuală a fost de neprețuit, având în vedere că pe timpul școlii temele pentru a doua zi excludeau astfel de activități. Alții au spus ca timpul petrecut acasă a fost un prilej pentru a-și valorifica interesele, profitând astfel de timp pentru a desena, picta, scrie, citi, practica sporturi.
Am putea spune că pentru adolescenți acest timp "mort" nu a fost nimic altceva decât o călătorie spre sine. Reduși la intimitatea casei lor, acești copii au realizat probabil ceva ce mulți adulți au eșuat sa facă, s-au mulțumit cu comoditatea căminului și și-au îndreptat atenția spre ceea ce iubesc, indiferent că vorbim despre citit sau jocuri online. Acest aspect ne poate da de gândit destul de mult, și putem să realizăm că probabil în condiții normale, adolescenții sunt privați de aceste activități care până la urmă nu fac decât să îi dezvolte. În sine perioada prin care acești elevi trec, adolescența, presupune o serie de schimbări majore și constante.
Îi bombardăm cu teme, muncă suplimentară, ne supărăm pe ei când refuză să fie liniștiți la ore, dar uităm să luăm în calcul toate lucrurile pe care ei trebuie să le asimileze într-un timp atât de scurt. Așa că, putem să înțelegem de ce mulți dintre ei au perceput și încă percep această pandemie drept un respiro față de toate presiunile sociale și educaționale, pe care poate fără să vrem le alimentăm și noi profesorii. Ne vine probabil ca o lecție și nouă , celor mai mari : să nu mai neglijăm lucrurile care ne fac plăcere și să ne deconectăm de presiunile din jurul nostru.
autor: prof. Moldovanu Andreea Mirela
