Sporturile de iarna - distrctie si antrenament fizic

Astazi este despre Gerard Pique


Atunci cand stadionul se umple cu mii de oameni care vin doar sa te vada pe tine si stilul tau de joc şi mai puţin pentru meciul în sine, înseamnă că munca , devotamentul, pasiunea si sacrificiile tale , nu au fost în zadar. Pana la urma, a meritat totul. A meritat ! A meritat să mergi zilnic la antrenamente,a meritat sa visezi , sperând ca într-o zi să ajungi să joci pe acel stadion mare, să joci în faţa familiei , a prietenilor si a atator mii de necunoscuti care iti scandeaza cu frenezie pana aproape de nebunie numele.  A meritat !

Sunt sigur că şi puştiului Gerard Pique i sa spus de multe ori "Chiar crezi că o să reuşeşti?", "Merită toate astea?", "Şi dacă nu o să fie, ce faci?" Dar ca si alti mari inaintasi ai sportului rege Piqué care venea din cea mai cunoscută academie de footbal din lume a stiut ce-si dorea si a crezut in visul sau . Nu are rost să mai spunem ce concurenţă a avut, câţi alţi copii care ca si el isi doreau acelasi lucru transpirau alaturi de el ,insa doar lui datorita talentului i-a suras norocul . A reuşit să joace aproape întreaga carieră acolo, acasă la Barca unde sa consacrat.

Fie că suntem fani Barça sau nu, am crescut şi am înaintat în viaţă cu Gerard Pique şi cu ceilalţi footbalist din generaţia sa. Şi câţi ani! În fiecare zi de etapa sau la fiecare sfârşit de săptămână, în fiecare El Clasico am trait bucuria nebuniei pe care ti-o provoaca sportul rege.

Puştiul Pique adormea noaptea visând să ajungă la un moment dat starul care este astazi. Privind in urma isi mulţumeşte ca a avut taria de nu renunta la visul sau si trecan cu privirea peste vitrina cu numeroasele trofee castigate de-a lungul stralucitei sale cariere stie ca nu a gresit. Si cel mai important, NU A RENUNŢAT.

Se spune că fotbaliştii (sportivii în general) mor de două ori, atunci când mor de moarte naturală şi atunci când se retrag.

autor: Mihaela Pacurar